O piatra de incercare: dosarul Bebe Ivanovici

Desi nu lipsite de controverse, cazurile Muresan si Sarbu nu sunt cele mai cetoase episoade din scurta cariera a acestei legi. Vine iute din urma dosarul Bebe Ivanovici, prin modul in care se incearca punerea sa sub prevederile protectoare ale acestui act normativ. Faptele de care este el acuzat s-au petrecut in 1996, cercetarea penala a inceput, de asemenea, inainte ca Legea raspunderii ministeriale sa intre in vigoare, si doar trimiterea sa in judecata s-a produs ulterior, in toamna lui 1999. Formal, magistratii care au suspendat procesul par sa fi judecat corect: Ivanovici era un fost demnitar si trimiterea in judecata trebuia sa urmeze avizarii impuse de lege. Numai ca aceeasi lege defineste clar ce inseamna membru al Guvernului: "Primul-ministru, ministrii si alti membri stabiliti prin lege organica, numiti de presedintele Romaniei pe baza votului de incredere acordat de Parlament". Bebe Ivanovici era insa secretar de stat, seful Secretariatului de Stat pentru Revolutionari, si numirea sa s-a facut prin decizie a primului-ministru. Cu alte cuvinte, Bebe Ivanovici NU era membru al Guvernului cand a tiparit fara licitatie certificatele de revolutionar, deci nu i se poate aplica acum Legea raspunderii ministeriale. Parchetul a atacat decizia CSJ, dar inca nu a fost fixat termenul de judecata a recursului. In caz ca Ivanovici are castig de cauza, ajungem la o situatie cel putin bizara: o cercetare penala incheiata cu propunerea de trimitere in judecata ar urma sa fie cenzurata de un vot politic in Parlament sau, daca se apeleaza la Cotroceni, de decizia unui singur om, fie el si Presedintele Romaniei. Ce se va intampla saptamanile urmatoare in cazul Ivanovici va fi un test important care, alaturat cazurilor Muresan si Sarbu, ne va ajuta sa vedem daca Legea raspunderii ministeriale nu este cumva un nou zid pe care cei aflati la putere il ridica intre ei si legile pe care tot ei le fac si ne cer noua, celorlalti, sa le respectam.