Intrebari cu raspunsuri care dor

"Deficitul public al Romaniei, de 5,4% din PIB in 2008, reflecta, in principal, derapaje importante ale cheltuielilor curente, in special ale cheltuielilor cu salariile din sectorul public si ale cheltuielilor cu prestatiile sociale, precum si previziuni exagerat de optimiste privind veniturile si, in mai mica masura, o scadere brusca a veniturilor colectate in ultimul trimestru al anului 2008
din cauza incetinirii economice".
Diagnosticul Comisiei Europene este dur si sec. Dar, avertiza comisarul Almunia, mare atentie! Ceea ce se spune acum se bazeaza pe previziunile pe care le-am elaborat in primavara acestui an, dar sunt semnale ca la urmatoarea evaluare (noiembrie 2009) criza
economica actuala, combinata cu lipsa de masuri pe plan national, ar putea face ca cifrele sa se modifice in minus.
Ca nu suntem singuri, asta poate fi o consolare. Mai sunt inca noua state in aceeasi situatie, cinci din zona euro si inca patru din afara sa. Dar, in discutia avuta cu comisarul Almunia, am pus cateva intrebari. Prima
a fost legata de "termenul de gratie" acordat Romaniei pentru trans­punerea reformelor considerate ca vitale si care conditioneaza sever primirea banilor europeni anuntati in memorandumul semnat acum cateva zile si care com­pleteaza imprumutul de la FMI. De ce Poloniei, spre exemplu, confruntata cam cu aceleasi probleme in materie de deficit excedentar, i se lasa timp pana in 2012 si noi suntem presati cu termenul limita 2011?
Raspunsul a fost ca, din pacate pentru noi, cazul polonez se deosebeste de cel roman prin faptul ca altele sunt conditiile, altele sunt garantiile si altul este ordinul de marime... ceea ce face, daca am inteles bine sub­textul, ca urgenta pentru Romania sa faca astfel incat sa fie nevoie de presiuni mai mari pe sistemul decizional de la noi. A doua intrebare, reluand optimismul declaratiilor oficiale de acasa, privea posibila aderare a tarii noastre la zona euro in 2014. Raspunsul, politicos si sec, a fost ca intai sa vedem daca vom reusi sa respectam angajamentele pe care le-am luat cand am cerut si bani de la UE, apoi, poate, daca se poate, sa mai vorbim. Poate dupa ce invatam meca­nismul folosirii fondurilor structurale.
In aceeasi zi, am participat insa si la un dineu informal cu inalti oficiali comunitari, unde chestiunea romaneasca a revenit pe tapet. Si se puneau intrebari care dor. Cum se poate sa existe un caz de tipul Monica Ridzi, fara sa se inteleaga ca el a fost decodat rapid
la Bruxelles drept o posibila indiferenta totala fata de angajamentele ferme luate de Guvernul din care face parte. Apoi declaratia data de Andreea Vass, consilier al premierului Boc, care a spus ca "plata salariilor incarca excesiv bugetul in mo­mentul actual si ca solutia ar fi concedierea unor bugetari si taierea primelor de Craciun". Nu acesta este tipul de solutii pe care l-am agreat cu Romania, spuneau interlocutorii mei, caci nu provocarea unor noi probleme sociale este solutia.
I-am descoperit foarte bine informati si prin utilizarea fluxurilor de stiri publice, pe canale diverse, care vin din Romania. "Colegii tai ziaristi din Romania au relatat ca, pe de o parte, nu ar mai exista bani pentru achizitionarea de combustibil pentru elicopterele MI si MaPN, noi initiem procedura de infringement impotriva voastra pentru taxa auto
si, in acelasi timp, autoritatile voastre anunta ca doriti sa va inscrieti in programul
de achizitionare de avioane de lupta multirol americane tip F-35JSF (40-60 mil. $ bucata) folosind ca cifra de plecare o alocare financiara din 2006 de 4,5 miliarde de euro si cumparati rachete HAWK sau "cateva zeci" de avioane F-16 A Netz din Israel, ambele la mana a doua. Aveti criza sau nu?".
Nu stiu raspunsurile. Poate le stie totusi cineva, pentru a nu da impresia ca Romania navi­gheaza fara busola in furtuna.